Povesti de dragoste

Când Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica, asa cum a fost întotdeauna, a propus: Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprîncenele, iar Curiozitatea, neputînd sa retina, a intrebat: De-a v-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta?
Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pîna la un milion, în timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cînd numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit îi va lua locul si astfel jocul va continua.
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atît de multe tumbe, încît chiar si Îndoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata.
Însa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda: De ce sa ma ascund, daca pîna la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu îndrazneasca.
Unu, doi, trei, a începu Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a înaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care îl cauta parînd sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decît pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vînt? Locul magnific pentru Libertate! În sfarsit s-a ascuns într-o raza de soare, Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la început, însa numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna, în realitate, s-a ascuns dupa curcubeu), iar Pasiunea si Dorinta în craterul unui vulcan.
Neatentia…pur si simplu a uitat unde s-a ascuns. Dar aceasta nu este atît de important!
Cînd Nebunia a ajuns la 999-999, Dragostea nu îsi gasise înca o ascunzatoare pentru ca fusese atît de ocupata. Pîna cînd a observat o tufa de trandafiri si, profund entuziasmata, s-a scuns între flori. “Un milion!” a numarat Nebunia si a început sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta, Credinta a fost auzita discutînd cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facînd vulcanul sa vibreze. Într-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu afost greu de dedus unde se ascundea Triumful.
Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergînd atît de mult, i s-a fîacut sete si, venind înspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Îndoiala a fost mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputînd decide unde sa se ascunda. Astfel, i-a gasit pe toti. Talentul – în iarba tînara, Frica – într-o pestera întunecata, Minciuna – în spatele curcubeului (iarasi o minciuna… era totusi la fundul oceanului), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase în fiecare tufaris, fiecare rîulet, pe piscurile muntilor si, cînd era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri înfloriti. Cu un tepus, ea a început sa îndeparteze crengutele ghimpoase, cînd deodata auzi un strigat ascutit: spinii au împuns ochii Dargostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plîns, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si îndrumator. Începînd cu acea zi, Dragostea e oarba si Nebunia o însoteste mereu.